Înconjurată de oameni ce stau mereu cu ochii pe ceas și gândul pe ani mi-am dat seama că vârsta trupului nu are nimic de-a face cu vârsta sufletului. Cei mai mulți dintre noi ne raportăm la vârstă atunci când vrem să facem ceva măreț, socotind, fie că suntem prea tineri, fie prea înaintați în vârstă. 

Experiențele vieții fac ca sufletul unor oameni să înflorească la o vârstă foarte fragedă și, chiar dacă buletinul arată că este doar un adolescent imatur, sufletul lui este încercat și depășește cu mult vârsta din buletin. 

Ce vreau să spun cu toată treaba asta? Uneori tindem să tratăm oamenii de lângă noi în funcție de vârsta pe care o au. Uneori chiar verbalizăm: ”e prea tânăr pentru lucrarea asta”, ”e prea bătrân pentru postul acesta”, ”la vârsta lui ar trebui să cedeze locul altcuiva”, la vârsta ei mi-aș vedea de treaba mea”… Ei bine, eu văd lucrurile puțin diferit!  De ce ar fi prea târziu la 50 de ani să slujești într-un cor? De ce ar fi prea târziu la 40 sau poate chiar 50 de ani să studiezi? … Animat de vocile care șoptesc mereu că ești prea bătrân sau prea tânăr vei sfârși prin a trăi o viață plină de regrete. 

Câți ani am? Sincer, nu contează deloc! Nu mi-am limitat niciodată vârsta la ceea ce scrie în buletin. Știu însă sigur că:

• voi avea mereu vârsta potrivită pentru a crede promisiunile lui Dumnezeu, oricât de deplasate și ciudate mi-ar părea.
• voi avea mereu vârsta potrivită pentru a lucra cu darurile pe care Dumnezeu mi le-a încredințat.
• nu sunt nici prea tânără, nici prea bătrână pentru a sluji în orice loc și în orice timp m-ar chema Dumnezeu.
• nu sunt nici prea tânără, nici prea bătrână pentru a face curat în sufletul și inima mea.
• nu sunt prea tânără, nici prea bătrână pentru a spune: mulțumesc, te rog frumos, îmi pare rău, îmi cer iertare.
• sunt și voi fi mereu suficient de tânără în sufletul meu pentru a o lua de la capăt atunci când un drum este închis pentru mine.
• sunt suficient de tânără pentru a mă împotrivi celui rău și ispitelor ce îmi dau zilnic târcoale.
• voi avea mereu vârsta potrivită pentru a iubi pe aproapele meu, pentru a arăta drumul spre lumină celor pierduți și pentru a lucra pentru Împărăția lui Dumnezeu. …

Nu îți mai irosi viața cu teama de ridicolul: sunt prea tânără, prea bătrână! Dumnezeu te poate folosi în orice loc, la orice oră! Trebuie să vrei! Vârsta nu scuză lipsa de slujire sau implicare. …

Sufletul tău ce simte? A abandonat totul neputinței sau găsește mereu putere să trăiască frumos indiferent de vârstă?

robert

Ștergarul slujirii de Angela Țiprigan

A fost o vreme când în biserică nu exista scenă, ci doar un ștergar și un lighean cu apă pentru spălat picioarele. Cu trecerea anilor, scena a devenit un simbol, iar ligheanul și ștergarul au fost înlăturate din multe biserici. Cred că e timpul să ne întoarcem la ștergar, pentru a ne asemăna în acest mod tot mai mult cu Isus.

Cei ce nu știu cum pot lucra în ogorul lui Dumnezeu, cartea „Ștergarul slujirii” le vine în ajutor prin soluții și sugestii Biblice. 

Cartea ne îndreaptă privirile spre Cel ce a slujit în mod dezinteresat, însă într-un mod vrednic de urmat. O carte deosebit de profundă, plină de sfaturi practice pentru orice generație. 

Pentru iubitorii de carte, am atașat câteva citate care mie mi-au vorbit în mod personal.