Am observat cu tristețe că, cele mai mari dureri și dezamăgiri în viața unui credincios apar în urma relațiilor eșuate. Țin să menționez că, nu fac referire la relațiile de prietenie dintre fete și băieți. Observația aceasta are de-a face cu relațiile în general. Oamenii își pun toată încrederea în alți oameni, care sunt la fel de slabi și neputincioși ca ei, și sfârșesc prin a fi decepționați. Când ceva nu este în regulă între două persoane, inima uneia va sângera cu siguranță.
Oamenii răniți au tendința să își piardă încrederea complet în cei din jur, în ei înșiși și în cele din urmă în Dumnezeu. O rană exterioară este mult mai ușor de tratat ca o rană interioară. Rana exterioară, dacă este bine tratată se poate vindecat în timp foarte scurt, pe când rănile interioare sunt uneori purtate în suflet ani de zile. O hemoragie internă este mult mai periculoasă ca una externă.
Așadar, ce este de făcut?
- Învață să fii discret! Oamenii vor fi interesați de persoana ta până vor afla totul despre tine, apoi vei devenii neinteresant.
- Stabilește-ți limite și granițe sănătoase! Socotesc că fiecare dintre noi este atât de înțelept încât să nu dea voie celor din jur să intre cu forța în viața lor privată și intimă.
- Nu îți ascunde sentimentele doar pentru a evita un conflict! Vei devenii din ce în ce mai frustrat. Ai curajul să-ți spui părerea în dragoste.
- Nu te lăsa dominat de prietenul sau prietena ta! Este posibil așa ceva? Din păcate, da! Singura persoană de care ai voie să fii dominată e persoana Duhului Sfânt.
- Pentru neînțelegeri de orice fel, nu căuta răspuns în afara Scripturii. Tot ce facem și tot ce suntem, dacă nu este îmbrăcat în dragostea lui Hristos e doar apă de ploaie.
- Gestionează un conflict cu dragoste. Nu încerca să pui oamenii la punct… îi vei pierde pentru totdeauna.
- Cel mai bun antidot împotriva conflictelor este dragostea. Dragostea nu produce răni, ea vindecă. Dragostea nu pune la punct pe nimeni, ea răspunde cu înțelepciune. Dragostea nu face accese de criză dacă o persoană dragă, din diferite motive, hotărăște să rupă relația de prietenie cu tine.
MARE Atenție!!!
- Tu nu umbli în lumină dacă îl faci pe fratele tău intenționat să sufere! Este un lucru drăcesc în a-ți găsi plăcere să faci pe cineva să sufere.
- Relațiile tale cu cei din jur sunt în directă legătură cu Dumnezeu. În altă ordine de idei, înainte de a ne apropia de Dumnezeu, noi trebuie să ne apropiem de aproapele nostru și să îndreptăm lucrurile care au pus un zid de despărțire între noi.
- Când ”sfințenia” ta nu îți permite să îți ceri iertare, nu îți permite să stai de vorbă cu sufletul pe care l-ai înjunghiat prin cuvinte, tu nu umbli în lumină, iar adevărul lui Hristos nu locuiește în tine.
- Cain, după ce a omorât pe fratele său Abel, și-a spălat mâinile de sânge și și-a continuat viața ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel? El a răspuns: Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu? Și Dumnezeu a zis: Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la mine.” Dragilor, noi nu putem produce o crimă apoi să stăm cu mâinile încrucișate, așteptând ca altcineva să curețe mizeria rămasă în urma noastră. Inima fratelui tău însângerată strigă spre Făcătorul ei, chiar nu îți pasă?
- Dumnezeu nu are copii preferați sau favoriți! El ne iubește pe toți în aceiași măsură.
- …
Unii ne purtăm rănile în trup, alții în suflet.
Unii ne purtăm rănile în trup, alții în suflet. Ne speriem de rănile trupului, dar le ascundem pe cele ale sufletului în cel mai întunecat labirint. Stingem orice lumină pentru a ne asigura că nu are nimeni acces acolo. Ne facem griji de modul cum se poară alții cu noi, uitând că aceasta este povara lor, nu a noastră. Dumnezeu nu ne va cere socoteală de ce ne-au făcut oamenii nouă, ci de ceea ce le-am făcut noi lor.
Cei care rănesc în mod intenționat s-ar putea să-ți provoace o rană superficială în inimă, dar ei vor rămâne mereu cu o rană în suflet. Tu poți privi cu fruntea ridicată pe cei ce ți-au produs răni, dar conștiința lor va fi mereu încărcată, dacă nu își vor mărturisi fapta.
Privind în urmă la cei care m-au jignit, m-au rănit și s-au purtat într-un mod nechibzuit, nu pot decât să am inima plină de compasiune pentru ei, nu de ură și dezamăgire. Rănile mele s-au cicatrizat, dezamăgirile mele au înflorit în speranțe noi, întristările mele au înmugurit în speranțe eterne, pentru că am învățat multe lecții prețioase alături de Dumnezeu și soțul meu. Toate experiențele îngăduite de EL, în viața mea, m-au făcut mai puternică, mai încrezătoare, mai luptătoare. Am învățat cum să mă protejez de cuvinte tăioase, relații toxice, vești proaste, oamenii răutăcioși. …
Acum știu… că nu trebuie să mai irosesc lacrimi pentru o neînțelegere, ele vor exista mereu.
că nu trebuie să permit rănilor superficiale să îmi slăbească puterile, ele se vor vindeca de la sine.
că nu am voie să mă consum datorită cuvintelor nechibzuite, altfel pierd timp prețios cu nimicuri.
că adevărata rană nu se află în inima celui lovit, ci în sufletul celui ce lovește.
că un prieten se poate oricând transforma în dușman, chiar dacă nu pot accepta ideea în sine.
că adevărul este privit ca lepra și minciuna este încoronată.
că trecutul trebuie abandonat în trecut de dragul prezentului.
că tot ce se întâmplă în acest Univers, se întâmplă cu știrea lui Dumnezeu.
că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.
să pierd. Dumnezeu nu ia, decât atunci când vrea să dea mai mult.
să iert. Pacea cu Dumnezeu și apoi pacea cu tine valorează mai mult decât orice piatră prețioasă.
… Tu ce ai învățat din rănile provocate de timp și vreme? Dar din rănile provocate de oameni?
Când îndrăznim să scormonim între relațiile dintre părinți și copii există pericolul de a ne simți inconfortabil, acuzați și frustrați. Trecutul de dragul trecutului nu merită atenția nimănui, dar trecutul de dragul prezentului e foarte important. Viața multor adulți consistă într-o căutare frustrantă a unui părinte pierdut, absent din viața de familie, care nu a oferit protecție, timp, afecțiune sau un model de urmat. Dacă ai avut această binecuvântare, să ai alături doi părinți care te-au învățat, te-au încurajat, te-au mustrat, te-au îndrumat, fă-ți astăzi timp să le mulțumești. În multe cazuri însă, admirație, apreciere, dragoste, ar fi ultimele cuvinte pe care cineva le-ar alege pentru a-și descrie părinții biologici.
Unora, conceptul de a fi dorit și iubit de către un părinte este străin. Impactul traumelor și a frustrărilor din copilărie se transferă în mod involuntar în relația omului cu Dumnezeu. Unii încearcă să nu-L supere pe Dumnezeu, de teama de a nu fi pedepsiți. Alții se străduie din răsputeri să facă totul perfect, de teama de a nu-L dezamăgi. Unii se străduie să achiziționeze totul singuri, de teama de a nu-I cere ceva. Ei se raportează lui Dumnezeu ca unui tată biologic.
Cu toate acestea există o veste bună pentru noi toți, indiferent din ce categorie am face parte. Indiferent de caracterul și temperamentul tatălui tău biologic, indiferent de relația ta cu el, indiferent de prezența sau absența sa în viața ta, există un Tată fără cusur care vrea să aibă o relație cu tine din pură dragoste. El este mult mai mult decât ar putea vreodată tatăl tău pământesc să fie.
Golul lăsat de unul din părinții tăi biologici nu poate fi umplut decât cu dragostea Tatălui Ceresc. Daca bunătatea și dragostea au fost pentru tine o lume stranie, necunoscută, în familia lui Cristos dragostea este cununa sfinților. Dacă ai crezut până acum că Dumnezeu este neinteresat de viața ta și problemele tale, te-ai înșelat. Poate ți-ai format o imagine greșită despre Cine, Ce și Cum este Dumnezeu. Dragul meu, înainte de orice, Dumnezeu se raportează la noi ca Tată. E foarte probabil ca în mintea ta să se dea o bătălie aprigă când auzi cuvântul Tată. Experiențele tale plăcute sau neplăcute, cu părinții tăi biologici, determină în mare măsură ceea ce crezi despre Tatăl tău Ceresc. Vestea bună este că oricât ai fost de neglijat, tu ai posibilitatea să trăiești ca fiu de Rege, iubit de un Dumnezeu perfect, care te vrea cu gelozie. Privindu-L pe Dumnezeu ca singurul Tată perfect, îmbrăcat în bunătate și dragoste, vei avea putere să spui DA unui chemări nobile.
În umblarea Sa pe pământ, Domnul Isus insistă asupra faptului că noi avem un Tată în ceruri, învățând pe ucenicii Săi când se roagă să se roage cu aceste cuvinte… Tatăl nostru care ești în ceruri. Este o nebunie, dacă stai să procesezi adevărul acesta. Creatorul galaxiilor, al diamantelor și a tuturor frumuseților ce ne înconjoară este Tatăl nostru. Iubirea Lui, inexplicabilă în cuvinte, ne surprinde cu fiecare răsărit de soare, fiecare apus spectaculos, fiecare strop de ploaie și adiere de vânt… Odată ce întâlnești dragostea Tatălui Tău ceresc, tu nu vei mai fi același om. Golul din inima ta va fi umplut cu dragoste și pasiune pentru Cristos.
Dragi mămici …
Astăzi cele mai multe dintre voi veți primi lăcrămioare, lalele, ghiocei, felicitări cu mesaje pline de dragoste și veți fi acoperite cu îmbrățișări și pupici. Prețuiți astfel de momente și mulțumiți lui Dumnezeu că v-a binecuvântat cu copilași. Atunci când sunteți iritate de cicăleala lor, și poate prea obosite pentru a le asculta toate palavrele, gândiți-vă o clipă la faptul că, la ora actuală, pe tot mapamondul, sunt zeci de mii de cupluri ce luptă cu infertilitatea.
Articolul acesta s-a născut în urma unei provocări și este îndreptat spre o altă categorie de mame. Despre ele nu se spun lucruri mărețe, nu sunt lăudate că au copii exemplari și probabil nu vor naște niciodată un copil, cel puțin nu unul biologic.
În urmă cu aproximativ 4 luni, o mămică din Italia, pe care nu o cunosc personal, mi-a trimis un mesaj diferite de cele pe care le primisem în ultimii 10 ani.
Iulia, să știi că ești o mamă binecuvântată! Mamă nu este doar femeia ce dă naștere la copii, ci mamă este și femeia ce îngrijește de copiii altora, ca și cum ar fi ai săi.
Luminița IT
Luminița aflase despre un proiect pe care îl desfășuram împreună cu grupul de carte Printre cuvinte și Dumnezeu i-a pus pe inimă acest mesaj. M-a răscolit multe zile. Aveam zeci de liste de pregătit cu numele și vârsta copilașilor unde urma să ducem pachetele, peste 4500 de cărți despre nașterea Domnului Isus de distribuit, multe planificări și telefoane de dat la orfelinate și centre de plasament, dar m-am oprit și am meditat profund la mesajul ei. Știu că am plâns. Am fost atât de marcată de mesajul ei. Parcă Dumnezeu îmi cuprinsese inima în palmele Sale și începuse să-i coase cu dragoste toate fisurile.
Atunci, Dumnezeu m-a învățat o lecție atât de deosebită. Îmi doresc din inimă să găsești și tu alinare în cuvintele de mai jos:
- Ori de câte ori ai hrănit un copil orfan, ai fost precum o mamă!
- Ori de câte ori ai îmbrăcat un copil sărman, ai slujit cu o inimă de mamă!
- Când te-ai oprit în loc și ai ascultat durerea unui copil abandonat, tu ai fost mamă!
- Te-ai trezit în miez de noapte să mijlocești pentru copiii celor dragi ție, Dumnezeu a privit spre tine ca spre o mamă.
- Ai învățat o soră mai tânără să-și iubească soțul și să trăiască în ascultare de Domnul, El a privit spre tine ca spre o mamă spirituală.
Da, voi sunteți altfel de mame! Nu mame biologice, dar spirituale.
- Poate nu vei naște un copil biologic, dar ai posibilitatea să naști copii spiritual.
- Poate nu ai alăptat niciodată un copil la sân, dar ai dat lapte din Cuvântul lui Dumnezeu mielușeilor Săi.
- Poate nu te-ai trezit niciodată noaptea să schimbi un pampers, dar ai schimbat mii de comprese celor bolnavi spiritual.
- Poate nu vei învăța niciodată un bebeluș să facă primii pași, dar ai îndreptat pașii multora spre cruce, spre Dumnezeu.
- Poate nu vei avea un copil să-l înveți să-ți rostească numele, dar poți învăța mulții copii să rostească și să cheme numele lui Dumnezeu peste ei.
Făcând așa, tu vei fi mai mult decât o mamă obișnuită.
Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă.
Marcu 3:35
Nu fii tristă astăzi, de ziua mamei. Nici mânioasă! Nu ți se întâmplă asta numai ție! Sunt mii de femei ce luptă cu infertilitatea. Oamenii vor spune lucruri groaznice, stupide și dureroase. Să te aștepți la așa ceva. Am avut și eu parte de multe experiențe neplăcute în ultimii 10 ani.
Nu lăsa să treacă viața pe lângă tine în timp ce aștepți să devii mămică. Sprijină-te pe Domnul cu toată inima ta, cu toată ființa ta și cu tot duhul tău.
Când alegi să faci voia lui Dumnezeu, tu ești cea mai frumoasă mamă.
Căci oricine face voia Tatălui meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.
Matei 12:50
Cu multă dragoste
Trăim în era lui Hollywood, în epoca romanelor creștine, siropoase, ce promovează romantismul, plantând astfel în subconștientul nostru un mesaj fals, denaturat și periculos. Romantismul e tot. Fals! Dragostea autentică și reală trece dincolo de romantism. În orice relație sănătoasă, dragostea este mai importantă și mai prețioasă decât romantismul. Romantismul își are valoare și frumusețea lui, dar nu va putea niciodată înlocui dragostea. Romantismul poate fi creat sau imitat de oricine, pe când, dragostea adevărată cere sacrificiu și dăruire.
Am avut ocazia să stau de vorbă cu o mămică, puțin mai tânără decât mine, care, în prezent, are patru copilași, și să constat cu stupoare ce efecte au avut asupra ei, și a familiei sale, filmele, cărțile și romanele creștine de dragoste.
S-a căsătorit la o vârstă fragedă și imediat după nuntă a rămas însărcinată cu gemeni. Ea își imaginase viața precum o scenă desprinsă dintr-un poem de dragoste, un capitol dintr-un roman creștin ce promova romantismul, dar în scurtă vreme și-a dat seama că viața reală nu seamănă deloc cu cea din carte. Soțul muncește prea mult, iar când ajunge acasă pică frânt de oboseală. Copiii îi ocupă tot timpul, iar de multe ori nu reușește să se aranjeze și să fie gata la timp. Hainele nu se spală și nu se împachetează singure. Vasele nu se spală singure. Lenjeria de pat nu se schimbă singură…
În primul an de căsnicie aștepta întoarcerea soțului acasă cu sufletul la gură, sperând să aibă parte de un pic de romantism: plimbări sub clar de lună, petale de flori aruncate prin casă și lumânări aprinse, dar lucrurile acestea întârziau să apară și cu trecerea anilor, a început să se întrebe în mod repetat dacă soțul ei o iubește cu adevărat. Și asta nu e tot. Ea nu a încetat să citească astfel de cărți chiar dacă a devenit mamă. Devenise obsedată de ele. Se hrănea cu aceste iluzii citind mai mult și vizionând mai multe filme. La un moment dat a început să-și întrebe soțul de ce nu o iubește în acest mod, cel văzut și citit de ea în cărți, iar soțul ei a rămas perplex. El înțelegea romantismul complet diferit de ea.
La ce te-ar ajuta să-ți aștern petale de trandafir pe pat, dar să nu aduc acasă salarul? La ce ți-ar folosi dacă ți-aș aprinde în fiecare seară lumânări în dormitor, dar nu te-aș ajuta să pui copii la somn? La ce ți-ar folosi să te scot sub clar de lună la plimbare, dar atunci când zaci în pat cu febră să nu-mi fac timp pentru tine. Și întrebările au continuat, fără răspuns bineînțeles, iar concluzia lui a fost aceasta. Nimic din ce am menționat mai sus nu e romantic, toate aceste însă, sunt dovezi ale dragostei ce ți-o port.
E. mi-a povestit toate aceste lucruri cu lacrimi în ochi și mi-a zis: Mi-am dat seama în acea seară că eu îmi alimentasem în tot acest timp inima cu iluzii și devenisem în acest mod vulnerabilă, instabilă emoțional și nesigură de dragostea soțului meu. Am încetat imediat să mai citesc astfel de cărți, și am început să-mi pun timpul la dispoziția lui Dumnezeu, citind mai mult Cuvântul Său și cărți ce m-au adus mai aproape de El.
Romantismul existase întotdeauna în relația lor, dar nu sub forma în care și-l imagina ea. Trag un semnal de alarmă iubitorilor de romane creștine și iubitorilor de filme romantice. Aveți grijă ce citiți și ce vizionați! Chiar dacă unora vă este greu să credeți, în spatele acestor filme, și în spatele multor romane creștine siropoase, se ascund duhuri puternice.
Undeva, în trecerea anilor, s-a pierdut magia cuvintelor scrise, s-au pierdut rimele, epitetele și metaforele, iar aproape toate trăirile și stările sufletești s-au înlocuit cu obiecte. Oare nu cumva și noi femeile avem o parte de vină?
Eu nu sugerez să uităm de poezie, de flori, de rime, de scrisori și tot ce poate simboliza romantismul, ci sugerez ca noi, femeile, să fim ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să fim. De prea multe ori tindem să fim agresive, fără bun simț, bârfitoare și apoi ne întrebăm de ce soții noștri nu sunt mai atenți cu noi.
Eu vă provoc astăzi să îndrăzniți să fiți: sensibile, feminine, vulnerabile, gingașe… Să trăiți pe culmi cu Dumnezeu, fiind astfel o mărturie pentru fetele mai tinere. Suntem provocate în fiecare zi, dar putem face față acestor provocări împreună cu Christos, fără a încălca teritoriul soțului nostru. Nu fă pe mecanicul casei, tâmplarul gospodăriei, zidarul comunității… Repară mecanismele inimii prin rugăciune! Construiește cu mâinile dragostei! Zidește-ți temelia familiei pe Christos. Rămâi în granițele așezate de El.
Cu prețuire
Analizez în liniște toate felurile în care mă iubește Dumnezeu, și învăț cum să mă las iubită și cum să iubesc oamenii arici. Acei oameni ce au țepi și nu te lasă sub nici o formă să te apropii de ei. Cum să-i iubești pe acești oameni? Pe cei ce par de neiubit? Pe cei ce-și încalcă jurămintele? Pe cei ce te împung, ca Penina pe Ana altădată? Cum să-i ierți pe cei ce-ți trădează încrederea? Pe cei care te calomniază? Sugestia celor mai mulți ar fi să te strădui mai mult și să iubești fiecare om pe rând, nu pe toți deodată. Poate ai încercat. Te-ai străduit din răsputeri și atunci când ai reușit să iubești, dragostea ți-a frânt inima. Imaginea în sine e reprezentativă. Încearcă să îmbrățișezi un arici sau un porc spinos și vei vedea ce înseamnă durerea.
În viața noastră de credință căutăm întotdeauna răspuns la această întrebare. De ce ne frânge dragostea inima? Te-ai gândit vreodată că, înainte ca dragostea să frângă inima ta, a frânt inima Domnului Isus? Isus a murit cu inima frântă ca tu să cunoști dragostea adevărată. Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar după mii de ani noi cunoaștem răspunsul. Inima lui a fost frântă pentru a o restaura pe a noastră. Deci, atunci când nu putem iubi, nu trebuie să ne străduim mai mult, ci să facem primul pas spre Dumnezeu, apoi spre oameni. Până la urmă, nu poți dărui ceva ce nu ai. Doar după ce vei fi umplut vei putea dărui. Doar după ce vei fi udat vei putea uda.
De ce ne frânge dragostea inima? Din mii de motive. E imposibil să întâlnești omeni în suferință și să rămâi la fel? Atunci când îmbrățișezi suferința aproapelui tău inima ta se frânge. Se frânge în compasiune, empatie, milă, bunătate. Atunci când inima este frântă, dragostea găsește mii de portițe pentru a intra. Există o suferință plăcută, o suferință ce nu are legătură cu vinovăția, boala sau neputința. Există o suferință așezată de Dumnezeu în inima ta, care îți deschide ferestrele sufletului, atunci când aproapele tău lăcrimează, și te face și pe tine să lăcrimezi, să îți pese. Dragostea a frânt prima data inima Domnului Isus, apoi inima noastră.
Dragostea Lui trece dincolo de ce poate ochiul biologic, și cel al inimii vedea. Ea este pretutindeni. Întinzi mâna și o poți atinge. O simți în oxigenul ce îl inspiri, în inima care bate la porunca Sa, în lacrimile care se rostogolesc calde pe obraz. Când vei simți până în străfundurile inimii tale că ești iubit, vei devenii tu însuți o dovadă a iubirii Sale. Atunci oamenii cu țepi vor fi ușor de iubit. Cei ce te desconsideră vor fi ușor de acceptat. Iar cei ce te calomniază vor fi ușor de iertat.
Cumva, nu știu cum, dragostea regenerează rănile deschise și inimile frânte.
Cu prețuire
Nu te mira că nu poți dormi noaptea chiar dacă ți-ai rostit rugăciunea de seară cu voce tare. Cum ai putea dormii când cuvintele pe care le-ai rostit la nervi se întorc ca cenușa suflată de vânt peste capul tău? Iar ai acționat în fire, iar ai fost sedus și corupt de propriile tale sentimente, și, atunci tot ce ți-a trecut prin cap a ieșit pe gură.
… lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul.Matei 5:24
Mulțumirea este darul sufletului curat. Dacă inima ta e plină de amăgire și conflicte nerezolvate, vei stagna. Rezolvă-ți neînțelegerea cu aproapele tău, iar rugăciunea ta va prinde aripi spre cer. Dumnezeu vrea ca tu să fii liber. Nerezolvându-ți conflictele vei rămâne prins în cursa diavolului. Conflictele nerezolvate sunt o piedică în relația noastră cu Dumnezeu.
Dacă ai cumva obiceiul să-ți lași problemele nerezolvate, cu cea mai mare probabilitate ai crescut într-o familie unde conflictele nu s-au rezolvat niciodată. Părinții și-au aruncat cuvinte urâte unul altuia, iar a doua zi au trecut unul pe lângă altul ca doi străini. Fiind nevoiți să comunice, într-un final au făcut-o, dar nu de dragul de a soluționa problema, ci de nevoie. Conflictul a rămas astfel nerezolvat. Conflictele vechi nu au fost soluționate niciodată, doar au fost acoperite de cele noi. Uneori, viața noastră nu este decât o continuare a vieții părinților noștri. Meditează la aceste cuvinte! Nu citi printre rânduri!
În Vechiul Testament ne sunt prezentate situații în care oamenii călătoreau zile în șir pentru a-l aduce jertfe lui Dumnezeu. Pentru că jertfele erau legate de un timp și un loc anume. Pentru noi situația este mult mai ușoară. Ei, chiar dacă au călătorit zile în șir, trebuiau să se întoarcă înapoi pentru a rezolva conflictul cu aproapele lor, pentru că un conflict nerezolvat ar fi transformat întreaga călătorie într-o pierdere de vreme. Pentru noi soluționarea unui conflict e la un buton distanță. Câteva minute, un SMS expediat, un telefon și conflictul s-ar putea soluționa. Să nu uităm adevărul acesta: Nu poți fi în regulă cu Dumnezeu dacă nu ești în regulă cu aproapele tău! Nu poți fi împăcat cu Dumnezeu dacă nu ești împăcat cu fratele tău.
Nu este greu să definim ce este un conflict pentru că avem de a face cu el aproape zilnic. Când oameni imperfecți lucrează împreună conflictul poate apărea foarte ușor. Frumusețea acestei imperfecțiuni constă în faptul că, uneori conflictele cu cei dragi nou conduc la o relație mai strânsă, însă atunci când un conflict nu este soluționat într-un mod pozitiv, acesta devine ca o otravă ce se infiltrează în toate domeniile vieții noastre. Este vital pentru noi să învățăm să soluționăm conflictele, deoarece suntem chemați să trăim în pace cu toți oamenii.
Deci, cum putem soluționa un conflict?
În ajutor ne vine pasajul din Matei 18:15. Isus ne învață că dacă un frate sau o soră a păcătuit împotriva ta: du-te și mustră-l între tine și el singur.
- Du-te imediat! Nu lăsa să apună soarele peste conflictul vostru. Cu cât vei aștepta mai mult cu atât ți se va împietri inima mai tare.
- Du-te la sursă. Du-te la cel care a provocat conflictul nu la cei din jur. De cele mai multe ori, în loc să rezolvăm conflictele doar vorbim despre ele. Domnului nu Îi plac bârfitorii și cei ce împrăștie zvonuri.
- Mustră cu dragoste. Dragostea adevărată acoperă totul. Acoperă reproșurile, crizele de sarcasm, dezgustul, disprețul. Dragostea teoretică, care nu jertfește și nu acoperă greșelile aproapelui, este orice altceva, dar nu dragoste.
- Între patru ochi. Cunosc sentimentul, când avem un conflict suntem tentați să mergem la oricine, mai puțin la cel ce ne-a greșit. Isus, însă, a propus o cale mult mai bună. Du-te smerit, doar tu cu Hristos în inimă. Vei câștiga astfel pe fratele tău.
Conflictele, altercațiile, dezbaterile sunt o dovadă a faptului că suntem imperfecți. Căci ce vom fi nu s-a arătat încă… Avem păreri diferite, opinii diferite, principii diferite, dar ce ne unește și ne strânge laolaltă este dragostea și credința în Dumnezeu. Lupta împotriva firii nu are un punct terminus, de aceea suntem chemați să veghem neîncetat.
Voi cum procedați atunci când sunteți implicați într-un conflict, sau ați creat unul din neatenție?
Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.
1 Ioan 3:18
Cine nu e sătul de o astfel de iubire? O iubire care crește și moare pe vârful limbii! Iubirea teoretică, iubirea care nu jertfește și nu acoperă greșelile aproapelui, este orice altceva, dar nu iubire. Mulțumim Domnului că iubirea Lui nu a fost doar teorie, El a ales drumul Crucii din dragoste și nesilit de nimeni. Cei ce s-au întâlnit cu Isus au cunoscut iubirea adevărată.
Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Matei 22:39
Într-adevăr, nu putem iubi pe aproapele nostru dacă nu ne putem iubi pe noi înșine. De cele mai multe ori, incapacitatea de a iubi pe cei din jur are de a face cu handicapul de a nu ne putea iubi și accepta pe noi înșine. Rezolvarea conflictelor interioare este primul pas spre vindecare. Iubirea vindecă din interior spre exterior, dar oamenii mistuiți de ură și invidie se usucă pe picioare.
Să te iubești pe tine însuți înseamnă:
- să-ți spui întotdeauna adevărul. Fii sincer cu tine!
- să accepți faptul că ești iubit de Dumnezeu
- să te lași călăuzit de Duhul Sfânt
- să-ți hrănești nu doar trupul, ci și sufletul
- să recunoști că Harul Său te-a mântuit.
- să-ți dai o șansă, oricât de mult ai greșit
- să fii responsabil pentru stările tale lăuntrice și acțiunile tale …