Prin slujirea noastră, prin dăruirea noastră, chiar prin neprihănirea noastră, noi nu putem cumpăra nimic de la Dumnezeu. Dumnezeu nu este un afacerist… Îmi dai asta, îți dau cealaltă. Îmi oferi timp, Eu îți ofer binecuvântări. Mă slujești, vei fi răsplătit. Te rogi, vei deveni prosper. Ești moral, vei moșteni cerul. Gândirea aceasta materialistă nu are nimic de-a face cu Dumnezeu. Dacă iubești doar mâna Lui, dar nu iubești chipul Său și prezența Sa nu ai înțeles nimic din creștinism. 

Tu nu poți cumpăra cerul oricât de bogat ai fi în fapte bune. Am citit toată Scriptura, dar nu am găsit niciunde scris faptul că, noi suntem chemați să câștigăm cerul prin sfințenia noastre sau prin faptele noastre bune. Mare atenție! 

Activismul nostru religios nu ne asigură un loc în cer! Ce scriu eu aici sunt lucruri grele de digerat. Mulți oameni își mângâie conștiința prin activismul lor religios, dar activismul lor religios s-ar putea să aibă ca punct final acest verdict: niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la mine, voi care lucrați fărădelegea. 

 Dărnicia, milostenia, postul…  nu pot cumpăra cerul… 

Nu vi se pare interesant faptul că mulți oameni au pretenția să meargă în cer,  dar singurul lor moment când și-au îndreptat privirea spre cer a fost doar clipa în care s-au rugat pentru iertare?! Ei și-au dorit iertarea doar pentru a moșteni cerul, nu pentru a petrece veșnicia cu Hristos. Pentru ei, Hristos este doar biletul de intrare în cer! Ei nu sunt interesați să-I cunoască inima, să stea de vorbă cu El, să-I cunoască atributele și frumusețea Sa interioară. 

Cât de puțin cunoaștem cerul! Spun lucrul acesta cu tristețe. Și cât de puțin vorbim despre cer… Cunoaștem nenumărate lucruri, care în finalul vieții nu ne vor folosi la nimic, iar locul în care vrem să ne petrece veșnicia este atât de puțin creionat în mintea noastră.

Cum am putea să ne gândim la lucrurile de sus când mintea noastră este plină de lucrurile de jos? 

Cerul nu poate fi cumpărat! Oricât efort am depune. El este dăruit de Hristos, copiilor Săi. Când te-ai născut din nou,  Dumnezeu ți-a dăruit cerul în suflet, când sufletul tău va fi chemat acasă, noul tău trup de slavă va moșteni cerul palpabil. 

Mulți oameni își propun o viață de sfințenie și slujire crezând că în acest mod pot îndupleca inima lui Dumnezeu. Nu e de ajuns să-ți propui lucruri, trebuie să le și înfăptuiești! Oricât de religioși am fi, oricâte fapte bune am face, noi nu putem moșteni cerul prin puterile sau resursele noastre umane. Toți banii și toate comorile din această lume, adunate la un loc, nu se pot compara cu prețul sângelui Lui Cristos. 

Hristos ne-a răscumpărat cu propriul Său sânge, făcându-ne astfel moștenitori ai cerului. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.

Prin HAR am fost mântuiți, ca să nu se laude nimeni. Tot ce suntem este HAR. Tot ce avem este HAR. Tot ce vom deveni este HAR. Oricât ne-am bate noi cu pumnul în piept, fără Harul Său nu suntem nimic.  

robert

Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.  

1 Ioan 3:18

Cine nu e sătul de o astfel de iubire? O iubire care crește și moare pe vârful limbii! Iubirea teoretică, iubirea care nu jertfește și nu acoperă greșelile aproapelui, este orice altceva, dar nu iubire. Mulțumim Domnului că iubirea Lui nu a fost doar teorie, El a ales drumul Crucii din dragoste și nesilit de nimeni. Cei ce s-au întâlnit cu Isus au cunoscut iubirea adevărată.  

Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 

Matei 22:39

Într-adevăr, nu putem iubi pe aproapele nostru dacă nu ne putem iubi pe noi înșine. De cele mai multe ori, incapacitatea de a iubi pe cei din jur are de a face cu handicapul de a nu ne putea iubi și accepta pe noi înșine. Rezolvarea conflictelor interioare este primul pas spre vindecare. Iubirea vindecă din interior spre exterior, dar oamenii mistuiți de ură și invidie se usucă pe picioare. 

Să te iubești pe tine însuți înseamnă: 

(more…)