Slujind cu inima frântă…
E liniște cumplită. Genul acela de liniște ce-ți răscolește toată ființa. Încep să iasă ușor la suprafață întrebări de a căror existență nici nu ai știut. Personal, îmi distrag atenția atât de mult “lucrurile ce nu sunt la locul lor” încât, în mijlocul slujirii, uit să mă bucur. Nu sunt o perfecționistă! Nicidecum! Mai degrabă sunt omul ce-și spune părerea, cu privire la lucrurile scăpate de sub control, pe un ton supărător.
Astăzi însă, mă tulbură un gând. Cum arată slujirea unui om ce are inima frântă? Cum să slujești atunci când inima ți-e frântă? Când în mijlocul slujirii ochii tăi sunt pironiți pe neputințele și slăbiciunile tale, dar și a celor din jur. Nu pot decât să mă opresc și să învăț de la Isus.
Isus știa că sunt ultimele ore petrecute cu ucenicii Săi, de aceea voia să-i învețe o lecție prețioasă. Cuvintele fără fapte sunt ca aluatul fără drojdie. A luat deci un ștergar, un vas cu apă și rând pe rând a început să spele picioarele ucenicilor. Stupoarea s-a citit pe fețele tuturor, dar doar Petru are curajul să argumenteze: Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele? Isus știa că ucenicii Săi nu pricep actul Său de slujire. Dar asta nu era tot! El știa că Iuda Îl va vinde cu o sărutare, Petru se va lepăda de El, iar ceilalți ucenici vor fugi pentru a-și scăpa viața. Cred că inima Domnului Isus a fost întristată în timp ce spăla picioarele prăfuite, dar asta nu L-a oprit din slujire. El nu a slujit din inerție, ci din dragoste.
Mi se frânge inima când observ o slujire făcută fără pasiune, o slujire făcut din inerție! Mi se frânge inima când slujirea nu zidește, ci destramă. Mi se frânge inima când suntem preocupați să schimbăm oamenii din jurul nostru după chipul și asemănarea noastră, ci nu după chipul lui Cristos. Noi suntem chemați să slujim cu dragoste, nu să-i forțăm pe ceilalți să se conformeze după standardele noastre. Cum putem împleti slujirea cu iubirea, în așa fel încât, slujirea noastră să aducă rod? …
Cat de liniștitor este gândul acesta: Noi nu suntem chemați să schimbăm oamenii de lângă noi, ci suntem chemați să le slujim și să-i iubim necondiționat. În acest mod, lumea va cunoaște că suntem ai Săi.
În concluzie, slujește după puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu! Slujește iubind, iar dacă inima ți-e frântă nu descuraja! Iubirea pătrunde mai ușor într-o inimă fisurată.
