Așadar, tocmai citești un articol care vorbește despre critică și modul cum aceasta ne degenerează viața spirituală. Conștientizezi faptul că sindromul criticii, a murmurării și a nemulțumirii nu fac altceva decât să ne lărgească drumul spre deșert? Ce vreau să subliniez cu asta! Mulți dintre noi ne aflăm chiar în momentul de față într-un deșert spiritual, poate chiar emoțional, fără ca măcar să ne dăm seama. Trăim o viață aridă, lipsită de sens, înăbușitoare, însă nu realizăm că nemulțumirea, murmurarea și critica ne-au aduc aici.  

Se poate să fi crescut într-o familie în care au fost mereu evidențiate imperfecțiunile celorlalți, în care s-a găsit un defect pentru fiecare și oricine.  E probabil să fi participat la nenumărate întâlniri, în care discuțiile predominante erau predicatorul, pastorul, liderul de închinare. Poate chiar în momentul de față ești obiectul criticelor nesfârșite, și acum adopți aceeași atitudine ca cei din jurul tău. Dacă ai crescut învățând să analizezi și să critici paiul din ochiul aproapelui tău, în timp ce o bârnă s-a format în propriul tău ochi, oprește-te, până nu e prea târziu! 

Îți sunt cunoscute cuvintele lui Isus? „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? ” Matei 7:3 

Pentru a avea o idee clară despre ceea ce este critica, aș vrea să formulez pe scurt o definiție. Critica înseamnă a stărui asupra defectelor, reale sau ireale, ale aproapelui nostru, fără a fi interesat de binele lui. 

Ți s-a întâmplat vreodată să te gândești la un serviciu de închinare și să te trezești că mintea ta începe să comenteze:  Eu aș schimba lucrul acela. Nimic nu e cum trebuie. De ce a spus oare lucrul acela?… Dacă ești o persoană analitică, e bine în parte, dar dacă stărui asupra acestor lucruri fără a fi interesat de rezolvarea situației, fără a-ți pleca genunchii în rugăciune, devii critic. Critica este greșită. Ea este mai mult decât un obicei rău. Dumnezeu nu agreează atitudinea prin care noi stăruim asupra slăbiciunilor celor din jur. El dă atenție modului în care ne purtăm unii față de alții. Dacă ai o atitudine critică vei sfârși într-un final prin a ridică un zid între tine și Dumnezeu. O atitudine critică lezează prietenia noastră cu Dumnezeu, ne face rău nouă înșine și distruge relațiile cu cei din jur.   

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Să medităm! 

Sunt părerile mele despre cei din jur negative și severe?

Caut defectele oamenilor sau calitățile lor? 

Sunt o persoană analitică sau critică? 

Singura atitudine suficient de puternică pentru a înlocui critica este dragostea. Conceptul lumii despre dragoste este foarte distorsionat, de aceea este bine să privim în cuvântul lui Dumnezeu. Dragostea despre care vorbesc eu aici este un voluntariat. O alegere pe care o fac în fiecare zi, în fiecare clipă. 

Critica dură, lipsită de dragoste, a dezechilibrat adesea biserica, pentru că adevărul lipsit de dragoste este brutal. Dragostea ne învață să acceptăm omul cu slăbiciunile lui. Apropie-te de acei oameni care te rănesc și iubește-i! Nu pe toți odată, ci pe rând! Oamenii au o nevoie acută să-L vadă pe Dumnezeu, iar singura oglindă în care Îl pot privi suntem noi, copiii Săi. 

Fă astăzi un jurământ aproapelui tău și păstrează-l cu strictețe. 

Cuvintele mele nu te vor răni cu bună știință. Nu voi face și nu voi spune nimic cu  intenția de a te face să suferi. În orice circumstanță, voi încerca să te ajut și să te susțin, în mod special în rugăciune. Dacă ar fi să cazi, și stă în puterea mea să te ridic, voi face lucrul acesta. Dacă ai nevoie de ceva, și se întâmplă ca eu să am acel ceva, voi împărți cu tine. Indiferent ce voi afla despre tine, nu voi crede până nu te voi întreba personal. Indiferent ce rezervă viitorul, jurământul meu față de tine va rămâne neschimbat.  

robert