În zilele noastre tot mai mulți oameni se luptă să găsească vindecare pentru un trecut zdruncinător. Nenumărate vieți au fost afectate de abuz în copilărie – abuz emoțional, fizic, psihic… Aceste răni nu se vindecă niciodată, spun unii! Eu cred din toată inima că vindecarea acestor răni este posibilă prin iertare. 

Când ierți nu dai niciodată dovadă de slăbiciune, când ierți tu te asemeni cu Cristos. Cauza multor insomnii, a durerilor de stomac și a durerilor de cap este lipsa puterii de a ierta. Sunt oameni ce preferă mai bine să se îmbolnăvească decât să ierte pe cineva. Mulți suferim de sindromul dreptății. De fiecare dată când simțim în inima noastră că am fost tratați nedrept, considerăm fapta respectivă un atac la propria persoană. Dacă nu învățăm să iertăm, sfârșim prin a ne simți ”atacați” de orice remarcă. Fiecare adult acumulează în perioada copilăriei experiențe și frustrări ce îi vor marca viața o vreme îndelungată. Unii învață să-și depășească frustrările copilăriei, alții nu. În acest mod trecutul lor devine handicapul lor. Oricum ai vrea tu să scapi de tensiunile din trecut, nu există o soluție mai înțeleaptă și eliberatoare ca iertarea. Atunci când alegi să ierți tu te descătușezi singur. Lanțurile amărăciunii și a mâniei, ce te-au ținut multă vreme rob, vor fi zdrobite, iar tu vei fi eliberat. Când alegi să ierți tu nu eliberezi pe cel vinovat, tu te eliberezi pe tine. Toți am greșit altora într-un anumit moment din viața noastră. Și la rândul nostru și noi am avut nevoie să fim iertați. Secretul unei vieți cu adevărat împlinite constă în voința și puterea de a ierta. Fără iertare nu vom lega niciodată relații de lungă durată și nici nu vom găsi comuniunea cu Dumnezeu. Cele mai supărătoare probleme pot fi uneori rezolvate prin trei cuvinte simple, dar sincere: ”îmi pare rău.” Uneori e greu să-ți ceri iertare, deoarece e nevoie de umilință. De-a lungul celor 10 ani de căsnicie, eu și soțul meu am avut suficiente ocazii de a ne ierta unul pe altul. La început nu mi-a fost deloc ușor să-mi cer iertare, dar nu îmi era ușor nici să accept iertarea soțului meu. După orice neînțelegere obișnuia să-mi spună: 

El: Îmi pare rău, te rog să mă ierți!

Eu: Pentru ce îți pare rău? 

El: Pentru tot! 

Dacă cineva nu își cere iertare cum vrei tu nu înseamnă că nu este sincer. Faptul că soțul meu nu își cerea scuze concrete, mă înfuria. Îmi doream să știu exact pentru ce își cere iertare, iar acel tot reușea mereu să mă scoată din sărite. Pentru soțul meu detaliile nu erau atât de importante. El își dorea doar să ne iertăm unul pe altul și să mergem mai departe. Eu analizam situația și o întorceam pe toate părțile. În acest mod îmi era greu să iert. Nu îmi pot imagina ce s-ar fi întâmplat în căsnicia noastră dacă nu am fi învățat să iertăm. Încă de la bun început am exersat iertarea reciprocă, iar acest lucru ne-a adus împlinire și pace. Noi am înțeles încă din primele zile de căsnicie că nu suntem perfecți și am acceptat adevărul acesta. Multe căsnicii și relații ar fi salvate dacă oamenii ar începe să practice iertarea, nu doar să vorbească despre ea.

Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri! 

robert