Gândul lui Hristos
Ce înseamnă să avem în noi gândul lui Isus Hristos? Știm că omenește este imposibil să-L putem cuprinde cu mintea, gândurile sau emoțiile noastre pe Dumnezeu. Locul în care Domnul Isus locuiește nestingherit este inima noastră. Relația noastră cu Dumnezeu trebuie să treacă dincolo de puterea gândurilor noastre. Nu e de ajuns să te gândești la Dumnezeu! Faptul că te gândești la El, faci din când în când câte-o mătanie, porți o cruciuliță la gât și rostești o rugăciune mecanică nu iți garantează nimic.
Fragment…
Cine a cunoscut gândul Domnului ca sa-I poată da învățătură? Noi însă avem gândul Lui Hristos. 1 Corinteni 2:16
Oare ? Am putea spune că avem în noi gândul Lui Hristos? E posibil ca în noi să locuiască gândul Lui și totuși faptele noastre să demonstreze opusul? Mă îndepărtează gândurile mele de oameni, de Dumnezeu sau de Scriptură? Atunci acele gânduri nu sunt gândurile Lui.
Ai ajuns vreodată să te întrebi ce rol joacă gândurile tale în viața ta de credință?
Ca să poți avea necurmat gândul Lui Hristos în mintea ta trebuie să te dezbraci de tine însuți, de titlurile tale academice, de mândria și ambițiile tale personale, să iei chip de rob, să te smerești și să devii ascultător până la moarte.
Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. (Filipeni 2:5-7)
S-a dezbrăcat pe Sine Însuși.
Domnul Isus a trecut dincolo de gânduri. Nemurirea a îmbrăcat haina unui muritor. Isus nu a avut niciodată intenția de a dezbrăca pe cineva de slava sa, El s-a dezbrăcat pe Sine Însuși. Oare nu suntem uneori tentați să-i dezbrăcăm pe alții și să ne protejăm nouă ”coroana”? Vedem atât de repede petele de pe veșmintele lor, dar nu vedem zdrențele ce atârnă pe umerii noștri!
Ce înseamnă să avem în noi gândul lui Isus Hristos? Știm că omenește este imposibil să-L putem cuprinde cu mintea, gândurile sau emoțiile noastre pe Dumnezeu. Locul în care Domnul Isus locuiește nestingherit este inima noastră. Relația noastră cu Dumnezeu trebuie să treacă dincolo de puterea gândurilor noastre. Nu e de ajuns să te gândești la Dumnezeu! Faptul că te gândești la El, faci din când în când câte-o mătanie, porți o cruciuliță la gât și rostești o rugăciune mecanică nu iți garantează nimic. Atunci când ți-e foame nu te gândești la mâncare și foamea dispare, bănuiesc că deschizi frigiderul și mănânci. Gândindu-te la Dumnezeu nu te mântuie! Gândurile noastre îndreptate spre El ne pot ține departe de păcat, dar pentru mântuirea noastră e nevoie de jertfa Domnului Isus. Iar Domnul Isus S-a dezbrăcat pe Sine Însuși tocmai în vederea ridicării păcatului omenirii, pentru ca toți cei ce cred în El să nu piară și să ajungă la cunoștința Adevărului.
Sunt lucruri în viața ta de care trebuie să te dezbraci? Sunt gânduri, fapte sau anumite lucruri pe care Hristos iți cere să le lepezi? Sunt lucruri de care ți cu dinții și Dumnezeu îți vorbește de ani de zile să renunți la ele? Poate fi un obicei păcătos, un obiect, poate chiar o persoană de care ești dependentă emoțional.
Dezbrăcarea de tine însuți poate însemna renunțarea la îngâmfare, renunțarea la slava primită de la oameni, renunțarea la ambițiile tale, orgoliul tău. Dacă vrei ca Domnul Isus să nu se simtă încătușat în inima ta trebuie să mori și să te naști din nou. Să mori față de tot ce e lumesc și fire și să trăiești prin Isus.
Oameni născuți din nou poartă o haină nouă. Haina blândeții și a smereniei. Haină ce nu este prea scurtă pentru a acoperi pe cel gol și lipsit.
A luat chip de rob.
Învățătura aceasta e atât de ignorată în biserici. Nimeni nu vrea să fie rob. Nimeni nu vrea să fie cel de pe urmă și slujitorul tuturor. Tot mai mulți creștini tânjesc după întâietate, apreciere și laude. Făcând așa, ei sunt departe de a avea în ei gândul lui Hristos. În cazul acesta vorbim de o judecată bolnavă. Un creștin lumesc va fi întotdeauna egocentric.
El a luat chip de rob tocmai pentru a ne învăța pe noi o lecție. Ești mare doar atunci când ești mic. Ești mare doar atunci când devii slujitorul tuturor. Ești mare atunci când te așezi pe tine pe ultimul loc.
A existat o vreme când locașurile de închinare nu aveau podium, scene și nici amvoane. A existat o vreme când locașurile de închinare aveau doar un lighean cu apă și un ștergar. Astăzi avem tot mai multe scene, și niciun ștergar. Sunt foarte multe biserici ce nici nu vor să audă de spălarea picioarelor. Cum să spele aproapelui picioarele când nu îi poate privi fața? Cum să-i șteargă picioarele, când nu îi poate șterge lacrimile. Cred că e timpul să coborâm de pe piedestalele pe care ni le-am ridicat și să ne plecăm la spălat picioarele.
Fragment…
Cu prețuire
