Citind una din poeziile lui Traian Suciu, colaborator al proiectului Vocea Scriitorilor Creștini din Austria, m-a cuprins o stare de nostalgie… o nostalgie ce mi-a amintit câtva lecții prețioase pe care le-am învățat în decursul anilor.

  • după fiecare experiență, bună sau rea, tu alegi cine vrei să fii: victima celor ce te-au rănit, sau copilul lui Hristos puternic, demn de respect și fericit.
  • după fiecare nedreptate, tu alegi cine vrei să fii: un om răzbunător, sau un om ce practică principiul 70 de ori câte 7.
  • după fiecare cuvânt ce ți-a adus întristare și lacrimi pe obraji, tu decizi dacă vei răspunde cu aceiași monedă sau dacă vei grămădi cărbuni aprinși pe capul aproapelui tău prin dragostea ta faptică.
  • după fiecare suferință pe care ți-a rezervat-o viața, tu alegi cine vrei să fii: un om nesăbuit, ce îl urăște pe Dumnezeu, sau un fiu înțelept ce îl laudă pe Dumnezeu chiar din mijlocul cuptorului.
  • după fiecare înfrângere, tu alegi cine vrei să fii: un învins și un om îngenunchiat de viață, sau un învingător care conștientizează că uneori câștigă, alteori doar învață.
  • după fiecare regret ai șansa să persiști în starea ta de amărăciune sau să te căiești cu sinceritate. …

Alegerea îți aparține întotdeauna ție. Alege înțelept!

Dureri târzii ! 

Mă dor acele zile mohorâte, în care… 

nu am iubit așa cum se cuvine… 

și au plecat mâhniții de lângă mine… 

oameni buni și onești, cu supărare.

–

Mă dor cuvintele amânate sau nespuse… 

ce au murit pe buze, zborul așteptând… 

rămas-au inimii degeaba tot sperând… 

că eu le-am pus cu indiferența mea, cătușe.

–

Mă dor acele lacrimi care au curs… 

în locuri, de mine văduvite… 

de toate nădejdile ce-au fost în alții prea strivite… 

de hibernarea mea ursuză, ca de urs.

…

Mă dor păcate săvârșite ce m-au frânt… 

cum vântul în vară culcă spicul… 

că le-am acoperit cu uitarea și nimicul… 

și acuma văd ce-am devenit și sunt!

–

Și cum ar fi putut să nu mă doară… 

când Tu umplutu-mai de Tine… . 

când eu n-am fost decât, interesat de mine… 

crezând în sine, că Voia Ta îi apă chioara.

–

Acum sufăr și în mine e pururi remușcarea…  

culeg din vreme în vreme, amărăciune…

mai caut jar în vatra de tăciune…

în noaptea ce-a rămas, să îmi găsesc de pot cărarea.

–

Dar Tu Isuse, ce ai suferit durerea mea înainte… 

când nu voiam să fiu, să fac, aceea ce Tu vrei… 

când nu voiam să fiu, ca Tine printre ei… 

mă lași sa fiu de-acum un stâlp… un stâlp pentru luare aminte!!

Traian Suciu

Alegerea îți aparține întotdeauna ție. Alege înțelept!

robert