Dacă te închini Dumincă, luni ce se întâmplă?
Întrebarea aceasta a fost adresată de fratele Tozer, înainte de moartea sa în 1963. În 1962, a predicat în biserica din Toronto o serie de mesaje despre închinare, iar în unul din aceste mesaje el a spus congregației: „închinarea plăcută lui Dumnezeu este giuvaierul pierdut din coroana creștinismului evanghelic”.
Nu ar trebui să scăpăm nici o clipă din vedere faptul că Dumnezeu ne-a creat pentru a fi niște închinători plini de bucurie. El ne chemă insistent înapoi la scopul pentru care ne-a creat: să ne închinăm Lui! Mă întreb și eu ca și fratele Tozer altădată: Ce s-a întâmplat cu închinarea?
Dacă ești unul din acei creștini, care cred că închinarea ia naștere prin intermediul muzicii – acea muzică ce-ți înalță mintea și-ți aduce sufletul într-o stare de răpire, aș vrea să-ți reamintesc că muzica este doar un mod de exprimare a închinării, nu este închinarea însăși. Faptul că am cântat, nu înseamnă neapărat că ne-am închinat.
Frumusețea închinării constă în faptul că nu trebuie să așteptăm să vină duminica, să mergem la biserică să ne închinăm. Adevărata închinare este o stare constantă de mulțumire și binecuvântare la adresa Celuia ce ne-a creat după chipul Său.
Cum se poate închina cineva lui Dumnezeu într-un mod plăcut fără a știi cine este El? Cum se poate închina în duh și adevăr dacă nu a fost născut din nou? Adevărata închinare necesită naștere din nou. Așadar, închinarea trebuie înfăptuită prin Duhul Sfânt și prin adevăr. Cele două componente nu au voie să lipsească și nici nu pot fi înlocuite.
Adevărară închinare începe doar în clipa când, în viața unui credincios, Isus Hristos își primește locul de drept
Oricât de mult ne-am strădui, dacă închinarea nu izvorăște dintr-o atitudine lăuntrică s-ar putea să nu ajungă la Dumnezeu. Închinarea este o experiență personală de dragoste între Dumnezeu și închinător. Până nu-L vei întâlni pe Dumnezeu în intimitate, doar tu și El, nu vei știi niciodată ce înseamnă închinarea adevărată. De aceea nașterea din nou este vitală. Cred că ultimul lucru pe care Îl dorește Dumnezeu este ca niște creștini lumești, plini de sine, îngâmfați, neroditori, care nu Îl cunosc, să se laude cu El și să pretindă că I se închină Lui.
Dumnezeu dorește să ne lipească mai mult de Sine, să ne adâncească în dragostea Sa, să devenim atât de îndrăgostiți de El, într-un mod atât de personal, încât ideea unui schimb de afecțiune să nici nu poată fi concepută de mintea noastră.
Ne putem închina lui Dumnezeu în multe feluri, însă, cred cu tărie că iubindu-L pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul și cu tot cugetul tău este cea mai înaltă formă de închinare.
Cu prețuire
