Când dragostea ne frângă inima!
De ce ne frânge dragostea inima? Te-ai gândit vreodată că, înainte ca dragostea să frângă inima ta, a frânt inima Domnului Isus? Isus a murit cu inima frântă ca tu să cunoști dragostea adevărată. Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar după mii de ani noi cunoaștem răspunsul. Inima lui a fost frântă pentru a o restaura pe a noastră.
Analizez în liniște toate felurile în care mă iubește Dumnezeu, și învăț cum să mă las iubită și cum să iubesc oamenii arici. Acei oameni ce au țepi și nu te lasă sub nici o formă să te apropii de ei. Cum să-i iubești pe acești oameni? Pe cei ce par de neiubit? Pe cei ce-și încalcă jurămintele? Pe cei ce te împung, ca Penina pe Ana altădată? Cum să-i ierți pe cei ce-ți trădează încrederea? Pe cei care te calomniază? Sugestia celor mai mulți ar fi să te strădui mai mult și să iubești fiecare om pe rând, nu pe toți deodată. Poate ai încercat. Te-ai străduit din răsputeri și atunci când ai reușit să iubești, dragostea ți-a frânt inima. Imaginea în sine e reprezentativă. Încearcă să îmbrățișezi un arici sau un porc spinos și vei vedea ce înseamnă durerea.
În viața noastră de credință căutăm întotdeauna răspuns la această întrebare. De ce ne frânge dragostea inima? Te-ai gândit vreodată că, înainte ca dragostea să frângă inima ta, a frânt inima Domnului Isus? Isus a murit cu inima frântă ca tu să cunoști dragostea adevărată. Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar după mii de ani noi cunoaștem răspunsul. Inima lui a fost frântă pentru a o restaura pe a noastră. Deci, atunci când nu putem iubi, nu trebuie să ne străduim mai mult, ci să facem primul pas spre Dumnezeu, apoi spre oameni. Până la urmă, nu poți dărui ceva ce nu ai. Doar după ce vei fi umplut vei putea dărui. Doar după ce vei fi udat vei putea uda.
De ce ne frânge dragostea inima? Din mii de motive. E imposibil să întâlnești omeni în suferință și să rămâi la fel? Atunci când îmbrățișezi suferința aproapelui tău inima ta se frânge. Se frânge în compasiune, empatie, milă, bunătate. Atunci când inima este frântă, dragostea găsește mii de portițe pentru a intra. Există o suferință plăcută, o suferință ce nu are legătură cu vinovăția, boala sau neputința. Există o suferință așezată de Dumnezeu în inima ta, care îți deschide ferestrele sufletului, atunci când aproapele tău lăcrimează, și te face și pe tine să lăcrimezi, să îți pese. Dragostea a frânt prima data inima Domnului Isus, apoi inima noastră.
Dragostea Lui trece dincolo de ce poate ochiul biologic, și cel al inimii vedea. Ea este pretutindeni. Întinzi mâna și o poți atinge. O simți în oxigenul ce îl inspiri, în inima care bate la porunca Sa, în lacrimile care se rostogolesc calde pe obraz. Când vei simți până în străfundurile inimii tale că ești iubit, vei devenii tu însuți o dovadă a iubirii Sale. Atunci oamenii cu țepi vor fi ușor de iubit. Cei ce te desconsideră vor fi ușor de acceptat. Iar cei ce te calomniază vor fi ușor de iertat.
Cumva, nu știu cum, dragostea regenerează rănile deschise și inimile frânte.
Cu prețuire
